Ai venit in viata mea aproape cind nici ca mai credeam in tine,si usile sufletului meu aproape inchise s-au deschis,cind gindurile mele au incetat sa mai zboare si deznadejdea domnea confortabil in inima mea.Ciudat e,ca in viata ,ne indragostim de prea multe:de soare, apa ,de cer si pamint,un gind,o idee,o mireasma,uitind sa ne indragostim de oameni,suflete,trairi.Ce bine-ar fi daca ne-am indragosti calmi si blinzi,daca ne-ar intreba cineva cind e momentul,sau daca sintem pregatiti pentru asta.Nu stiu nici acum daca ceea ce m-a atras la tine ai fost tu ca fizic,sau tu ca o inriurire de senzatii,trairi si sentimente.Nu ma gindisem pina atunci daca exista sau ce este dragostea la prima vedere,dar,in secunda,in clipa aceea cind privirile ni s-au intilnit am stiut ca o traiesc din plin.Nu inteleg nici pina astazi de ce nu m-am putut uita la tine,la ochii tai verzi ca iarba calda dupa o ploaie de vara,de ce m-am fisticit nemaigasind cuvinte sa pot vorbi.Dau timpul inapoi,inchid ochii, si traiesc aceeasi senzatie a candorii privirii tale care mi-a patruns adinc in suflet.Am incercat cerebral sa imi fac de lucru, disparind din unghiul tau vizual,dar a fost in zadar, caci de atunci te simt mereu cu si linga mine.Distanta nu a mai fost decit o notiune de timp,timpul acela crud in care nu te puteam vedea.Am plins de dorul tau ,de disperarea de-a te sti cu altcineva,de gindul ca poate nu simti la fel ca mine,de impunerea de-a te uita,adormind gemind de durere pentru ca a doua zi sa o iau de la capat iar.Un timp m-am incurajat, repetindu-mi ca de fapt nu esti cum mi-am imaginat,ca poate ma indragostisem de ceea ce voiam eu sa fii, ca nu poti fi atit de frumos,de cald,de tandru,de electrizant.A trecut un timp in care mi-am impus sa te uit,sa te ignor,incercind sa te evit pina cind.... intimplator ne-am intilnit.Inima a inceput sa o ia razna, invirtindu-se in virtejul cald al furtunii prezentei tale,toate sentimentele fortat uitate revenind inzecit.Nu stiu cum ,cind si unde am devenit iubiti,amanti,soti,frati,parinti.Tot timpul am trait cu teama de a te pierde,si implicit de a ma pierede si pe mine odata cu tine,constienta fiind ca din ziua aceea inima mea iti apartine.Traiesc si azi acelasi vis frumos de iubire implinita,iubirea ta ,a mea,iubirea noastra.Te iubesc la fel de mult ca si atunci, pentru ca m-ai ales si m-ai pastrat asa cum sint,uneori poate prea incapatinata si impulsiva,exagerata,rece,aroganta si egoista,pentru ca m-ai invatat si explicat ca in viata trebuie sa stii sa dai dar si sa primesti,ca uneori trebuie sa fii poate mai dur decit ti-ai dori,pentru ca m-ai pregatit constient sau nu pentru momente urite si grele, cind va trebui sa-mi iau adio de la cei pe care ii iubesc fara sa ma prefac ca nu am stiut.Te iubesc pentru cum esti cind esti cu mine,pentru ca ma sustii in tot ceea ce fac bine,pentru ca atunci cind gresesc,cind ma impiedic, ma faci sa vad si pragul de jos,pentru ca esti tandru,iubitor ,intelegator,pentru ca uneori cind pling ma iei in brate si-mi saruti lacrimile,pentru ca nu-ti e rusine cu mine cind gafez si ma iau de oameni care poate nu au gresit atit de tare, doar pentru ca am avut o zi proasta,pentru ca m-ai invatat sa ma iert si sa ma iubesc in primul rind pe mine,pentru ca ma vezi si ma faci sa fiu mai frumoasa decit stiu eu ca sint.....te iubesc pentru tot,pentru ca esti,ca existi ca respiri.Te iubesc pentru calm,rabdare si sinceritate,pentru ca mi-ai dat un loc linga inima ta care sa fie doar al meu,unde de fiecare data cind sint suparata,trista,neinteleasa vin si ma cuibaresc acolo ca puiul care pleaca pentru prima data de linga mama sa,pentru ca avem o imbratisare numai a noastra si un sarut numai de noi stiut,sarutul pinguinilor.Nu stiu sa-ti fac declaratii,nu stiu sa-ti spun in cuvinte cit te iubesc de mult si ce insemni de fapt pentru mine.Poate scriindu-ti, ai sa intelegi ca nu am luat niciodata lucrurile ca si cum mi s-au cuvenit,chiar daca de multe ori asa parea,si poate nu am stiut sa iti arat altfel.Sint un om rece in general,de-aceea poate scrisul ma ajuta sa-ti transmit ceea ce ar fi trebuit sa-ti spun in cuvinte,numai ca uneori mi se pare ca vorbele zboara duse de vint,lasind in urma lor nici macar ecoul.Ma bucur pentru ziua de astazi si astept fericita ziua de miine, pentru ca acum stiu ca tu vei fi acolo si ma vei astepta.Iti multumesc pentru ca ne lasi sa fim fericiti impreuna,liberi si neconstrinsi de nimeni si nimic.Iubesc diminetile cind plec de acasa si stai in geam facindu-mi cu mina si petrecindu-ma din priviri,serile cind ne intilnim,cind ma saruti si simt ca ti-am lipsit,noptile mele cu insomnii cind ma mingii si-mi spui povesti inventate,pentru ca niciodata nu seamana una cu cealalta, siguranta si confortul increderii in tine.Refuz sa vad cum ar fi fost pina acum viata mea fara tine,si-mi vine sa urlu daca incerc sa ma gindesc cum va fi ea daca tu nu ai mai fi.E un exercitiu fortat de imaginatie pe care il fac rareori involuntar, gindindu-ma ca tot ce e frumos se duce,si ca fericirea nu dureaza o vesnicie si e doar o clipa pe care reusesti sa o atingi la un moment dat.Un lucru insa stiu cu certitudine,ca indiferent de cit de cruda sau dulce va fi viata asta,de cine si de unde cind si cum,vei ramine vesnic o promisiune nerostita.....iubirea mea.
marți, 29 ianuarie 2013
IUBIREA MEA
Ai venit in viata mea aproape cind nici ca mai credeam in tine,si usile sufletului meu aproape inchise s-au deschis,cind gindurile mele au incetat sa mai zboare si deznadejdea domnea confortabil in inima mea.Ciudat e,ca in viata ,ne indragostim de prea multe:de soare, apa ,de cer si pamint,un gind,o idee,o mireasma,uitind sa ne indragostim de oameni,suflete,trairi.Ce bine-ar fi daca ne-am indragosti calmi si blinzi,daca ne-ar intreba cineva cind e momentul,sau daca sintem pregatiti pentru asta.Nu stiu nici acum daca ceea ce m-a atras la tine ai fost tu ca fizic,sau tu ca o inriurire de senzatii,trairi si sentimente.Nu ma gindisem pina atunci daca exista sau ce este dragostea la prima vedere,dar,in secunda,in clipa aceea cind privirile ni s-au intilnit am stiut ca o traiesc din plin.Nu inteleg nici pina astazi de ce nu m-am putut uita la tine,la ochii tai verzi ca iarba calda dupa o ploaie de vara,de ce m-am fisticit nemaigasind cuvinte sa pot vorbi.Dau timpul inapoi,inchid ochii, si traiesc aceeasi senzatie a candorii privirii tale care mi-a patruns adinc in suflet.Am incercat cerebral sa imi fac de lucru, disparind din unghiul tau vizual,dar a fost in zadar, caci de atunci te simt mereu cu si linga mine.Distanta nu a mai fost decit o notiune de timp,timpul acela crud in care nu te puteam vedea.Am plins de dorul tau ,de disperarea de-a te sti cu altcineva,de gindul ca poate nu simti la fel ca mine,de impunerea de-a te uita,adormind gemind de durere pentru ca a doua zi sa o iau de la capat iar.Un timp m-am incurajat, repetindu-mi ca de fapt nu esti cum mi-am imaginat,ca poate ma indragostisem de ceea ce voiam eu sa fii, ca nu poti fi atit de frumos,de cald,de tandru,de electrizant.A trecut un timp in care mi-am impus sa te uit,sa te ignor,incercind sa te evit pina cind.... intimplator ne-am intilnit.Inima a inceput sa o ia razna, invirtindu-se in virtejul cald al furtunii prezentei tale,toate sentimentele fortat uitate revenind inzecit.Nu stiu cum ,cind si unde am devenit iubiti,amanti,soti,frati,parinti.Tot timpul am trait cu teama de a te pierde,si implicit de a ma pierede si pe mine odata cu tine,constienta fiind ca din ziua aceea inima mea iti apartine.Traiesc si azi acelasi vis frumos de iubire implinita,iubirea ta ,a mea,iubirea noastra.Te iubesc la fel de mult ca si atunci, pentru ca m-ai ales si m-ai pastrat asa cum sint,uneori poate prea incapatinata si impulsiva,exagerata,rece,aroganta si egoista,pentru ca m-ai invatat si explicat ca in viata trebuie sa stii sa dai dar si sa primesti,ca uneori trebuie sa fii poate mai dur decit ti-ai dori,pentru ca m-ai pregatit constient sau nu pentru momente urite si grele, cind va trebui sa-mi iau adio de la cei pe care ii iubesc fara sa ma prefac ca nu am stiut.Te iubesc pentru cum esti cind esti cu mine,pentru ca ma sustii in tot ceea ce fac bine,pentru ca atunci cind gresesc,cind ma impiedic, ma faci sa vad si pragul de jos,pentru ca esti tandru,iubitor ,intelegator,pentru ca uneori cind pling ma iei in brate si-mi saruti lacrimile,pentru ca nu-ti e rusine cu mine cind gafez si ma iau de oameni care poate nu au gresit atit de tare, doar pentru ca am avut o zi proasta,pentru ca m-ai invatat sa ma iert si sa ma iubesc in primul rind pe mine,pentru ca ma vezi si ma faci sa fiu mai frumoasa decit stiu eu ca sint.....te iubesc pentru tot,pentru ca esti,ca existi ca respiri.Te iubesc pentru calm,rabdare si sinceritate,pentru ca mi-ai dat un loc linga inima ta care sa fie doar al meu,unde de fiecare data cind sint suparata,trista,neinteleasa vin si ma cuibaresc acolo ca puiul care pleaca pentru prima data de linga mama sa,pentru ca avem o imbratisare numai a noastra si un sarut numai de noi stiut,sarutul pinguinilor.Nu stiu sa-ti fac declaratii,nu stiu sa-ti spun in cuvinte cit te iubesc de mult si ce insemni de fapt pentru mine.Poate scriindu-ti, ai sa intelegi ca nu am luat niciodata lucrurile ca si cum mi s-au cuvenit,chiar daca de multe ori asa parea,si poate nu am stiut sa iti arat altfel.Sint un om rece in general,de-aceea poate scrisul ma ajuta sa-ti transmit ceea ce ar fi trebuit sa-ti spun in cuvinte,numai ca uneori mi se pare ca vorbele zboara duse de vint,lasind in urma lor nici macar ecoul.Ma bucur pentru ziua de astazi si astept fericita ziua de miine, pentru ca acum stiu ca tu vei fi acolo si ma vei astepta.Iti multumesc pentru ca ne lasi sa fim fericiti impreuna,liberi si neconstrinsi de nimeni si nimic.Iubesc diminetile cind plec de acasa si stai in geam facindu-mi cu mina si petrecindu-ma din priviri,serile cind ne intilnim,cind ma saruti si simt ca ti-am lipsit,noptile mele cu insomnii cind ma mingii si-mi spui povesti inventate,pentru ca niciodata nu seamana una cu cealalta, siguranta si confortul increderii in tine.Refuz sa vad cum ar fi fost pina acum viata mea fara tine,si-mi vine sa urlu daca incerc sa ma gindesc cum va fi ea daca tu nu ai mai fi.E un exercitiu fortat de imaginatie pe care il fac rareori involuntar, gindindu-ma ca tot ce e frumos se duce,si ca fericirea nu dureaza o vesnicie si e doar o clipa pe care reusesti sa o atingi la un moment dat.Un lucru insa stiu cu certitudine,ca indiferent de cit de cruda sau dulce va fi viata asta,de cine si de unde cind si cum,vei ramine vesnic o promisiune nerostita.....iubirea mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu