RESPECT

           Melancolia este starea mea de astazi.O zi ploioasa de primavara, este granita nedesenata intre ieri - cind zapada ne acoperea ferestrele  iar fulgii de nea ne sarutau palmele,si azi - cind razele timide ale soarelui ne mingiie obrajii,si primii ghiocei surid poznas din iarba firava inca.Si tocmai in aceasta zi speciala,realizez ce norocoasa sint ca exist, si particip la simfonia de culori a anotimpurilor.Un erou a murit,un ciine este salvat din viltoarea apelor de un copil cu pretul vietii,un bolnav traieste inca pentru ca in jurul lui exista oameni carora le pasa,,o fetita saruta mina unei mame,eroi de poveste reala in fata carora ne plecam capul si le transmitem in cor: respect.Mitocan sa fii, si tot iti ridici palaria in fata unor fapte ce vorbesc de la sine.M-am gindit fara sa vreau ,la ceea ce respect eu cel mai mult pe lumea asta,lucrul acela in fata caruia cu greu imi ridic privirea,care ma emotioneaza si-mi da un tremur interior numit emotie,si am realizat ca sint atit de multe lucruri,trairi si sentimente la care nu m-am gindit niciodata.
Respect......
...zilele de ieri si de miine,caci ele imi dau intelepciunea trecutului si speranta viitorului,chiar daca anii trec in sir iar viata se scurge poate mult prea repede.Constienti pina la urma sintem cu totii ,ca genetic  nu sintem programati sa traim o suta de ani,chiar daca se inventeaza permanent leacuri si minuni de intinerire vesnica.
...natura ce ne ofera mii de fete, prin anotimpurile ce vin si trec, si nu ne lasa sa ne plictisim cu aceeasi culoare gri si intunecata a pesimismului.
...parul incaruntit al mamei, si fruntea ginditoare a tatalui, care mi-au vegheat pasii spre formarea mea ca om.O viata intreaga nu mi-ar ajunge sa le multuesc.
...iubirea ce o vad in ochii sotului meu, chiar si atunci cind ma cearta pentru traznai pe care doar copiii le mai fac,si ingrijorarea de pe chipul lui cind sint trista si suparata.Am invatat alaturi de el, ca da,iubirea este unica,vesnica,si ca exista la bine si la rau.
...batrinetea bunicilor mei,cind timpul parca s-a oprit in loc, si nu mai traiesc decit din amintirea unei tinereti mult prea indepartate.Am invatat sa-i iubesc pe cei ce ii mai am, chiar daca mersul le este uneori greoi iar exprimarea mult prea repetitiva.Ii regret pe cei ce s-au dus,si care totusi prin simpla lor absenta ma fac sa fiu mindra de tot ceea ce realizez.
...traditiile si obiceiurile strabune, ce mi-au inveselit copilaria iar mai tirziu m-au adus in preajma unor familii frumoase, alaturi de care sa ma pot bucura.
...saracii, caci stiu sa se bucure de lucrurile simple,si cum este sa apreciezi un minim gest de bun simt,onestitate si sinceritate.Au inimile pline de lumina si intelegere,si o onoare pe care oamenii cu bani multi dintre ei au uitat-o.
...prietenii care vin cind am o suferinta sau o bucurie fara sa intrebe de ce.Imi pare rau sa vad dupa atita timp ca lucrurile nu sint de fapt ce par a fi.Asta m-a ajutat in timp, sa selectez oamenii care nu mi-au suportat sinceritatea si prieteni fiindu-mi m-au vorbit pe la spate.Le urez zile pline de fericire si sa le dea viata destula ocupatie astfel incit sa uite ca exist si sa-si mute gindul de la mine.
...lacrimile de tristete si de bucurie,caci ele m-au invatat ca avem un suflet si o constiinta, care fara sa vrem vegheaza asupra mintii noastre din momentul din care ne nastem pina in momentul in care ne luam adio de la viata paminteasca.
...adevarul spus cu tarie ,si asumarea fara regrete a lucrurilor dureroase,oamenii care au coloana vertebrala si nu se inclina decit pentru a saruta mina unei doamne.
...libertatea pe care o avem ca oameni, si pe care stim totusi sa o folosim pentru binele nostru si nu in detrimentul celorlalti.Ea ne da posibilitatea sa fim buni sau rai,politicosi sau mitocani,sa urim sau sa iubim,ne ofera liberul arbitru ce ne deosebeste de toate celelalte specii de pe pamint.
...persoana care am devenit,invatind ca in viata lucrurile au o insemnatate fireasca a lor,ca nimic nu trebuie grabit,ca ceea ce nu avem inca insemna ca nu a fost sa fie.Aleg sa fiu inconjurata de oameni carora sa le pot da cindva valoare, o valoare sentimentala inestimabila de nimeni si nimic.
             Ar mai fi multe de spus,lucruri ce-mi invadeaza mintea,lucruri care la un moment dat imi formeaza caracterul,si-mi modeleaza sufletul,dar viata mi-a aratat ca in fata efemeritatii sa nu ma grabesc, si sa-i dau timp pentru sedimentare,sa cern lucrurile prin sita constiintei, ca intr-o zi sa pot spune pentru ceea ce a ramas...respect.