Noapte de Februarie...

         Iernile nu mai sint ca altadata.Si nici tu tata , nu mai esti  aici,  cu mine , sa le asteptam.Cu colinde si cozonaci , cu brad impodobit si foc in semineu , sa privim impreuna pe geam cum zapada alba se asterne in curtea casei noastre dragi.Ai ales sa pleci.In noapte de Februarie odata cu primii fulgi de nea din acest an.Aud si acum , usa dormitorului deschizindu-se in miez de noapte , cind am stiut in clipa , in secunda aceea , ca tu nu mai esti.Ca ai ales sa pleci in lumea de dincolo.O privire....si a fost de ajuns.Nu am plins tata , si nici mult timp dupa aceea nu am putut sa o fac.Ai fi fost mindru de mine , ca am stiut sa fiu puternica , sa nu arat ce simt , sa trec mai departe , asa cum m-ai invatat tu.Am simtit doar ca o parte , sau poate tot sufletul meu ,  a plecat acolo sus cu tine.Si cred cu tarie si in clipa de astazi , ca inca este acolo , si asa va ramine pina in clipa in care ne vom revedea.Pentru ca da , nu stiu daca asta imi place sa cred cu adevarat , dar simt ca va veni o zi , in care noi doi ne vom reintilni.As vrea sa stii tata , ce dor nebun si sfisietor imi e de tine , in fiecare secunda , minut , ora a vietii mele.Te rog sa nu te superi pe mine ca nu mai pot sa fiu puternica , si ca nu stiu sa merg mai departe  cu dragul si bucuria de viata pe care mi le-ai insuflat tu.Poate e pentru prima data cind nu pot sa ascult sfatul tau.Acum , in sfirsit pot sa pling si eu tata.Sa pling durerea , dorul , lipsa , dojana , sfatul , privirea , mingiierea ta.Sau mai bine zis lipsa lor.Ai ales sa pleci fara sa spui un cuvint.Macar mie ,mai ales ca am vorbit atit de multe in ultimul timp ,  ca dealtfel in intreaga noastra viata impreuna.Mi-e dor de tine , tata!De tot ce ar fi putut fi si nu ai mai vrut sa fie.Sau.... poate nu ai mai putut.Noapte de Februarie....Cind tu ai incetat sa mai fii prezent in viata mea,a noastra , a tuturor.M-am razvratit,te-am urit ,  te-am iertat.Pentru demnitate , respect si iubire.Pentru ca ai fost , si nu mai esti.Pentru ca ai plecat intr-o secunda fara sa ne spui nimic.Cu nimeni linga tine.Atit am lipsit de linga tine.O secunda.O secunda mirsava care a facut diferenta intre viata si moarte.Intre noapte si zi.As fi vrut sa te plingi , sa te vaieti , sa fii mofturos ,morocanos , sa imi spui macar mie.Ma simt tradata , uitata , nepretuita.De ce?  poate m-ai intreba.Pentru ca am crezut ca noi doi avem o legatura speciala , pentru ca nu te-am mintit niciodata in cei opt ani de suferinta , pentru ca boala ta fizica era si a mea sufleteasca , pentru ca am crezut in tine , care ai iubit cel mai mult adevarul , demnitatea , si verticalitatea.Dar stiu acum , ca ai facut toate astea ,  pentru ca noi , si mai ales eu , sa nu suferim si mai mult.Nu credeai in cuvinte credeai in fapte tata , iar faptele tale vorbesc si acum , intr-adevar , pentru noi.M-am iertat si te-am iertat tata , pentru ca am inteles , ca in viata asta , nimic nu este mai de pret ca iubirea.Aveam atitea sa iti spun....Regret atit de mult ca nu am mai avut timp....timp pentru noi doi....Sa te fur , sa te duc departe , sa fim numai noi.Sa fugim de fatalitate si destin.Dar...nu am putut.Lucrurile trebuiau sa se intimple asa cum era scris.Pentru ca tu ai fost un destin.Un destin care a ars ca o flacara dar mult prea devreme.Imi luasem concediu de Luni sa stau cu tine si numai cu tine.Dar Luni....nu a mai venit.Luni ,  a inceput la 00.40 fara tine.Luni ...in noapte de Februarie in zi de 12.Si tu te-ai stins...si nu mai esti.Iti simt mirosul si acum ,  si iti aud glasul.Ma trezesc noaptea , si te aud rizind.Intind mina ,  dar nu te pot atinge si nici macar vedea.Demult , in serile friguroase de toamna tirzie ,  cind stateam de vorba la gura semineului ,  imi spuneai , ca atunci cind nu o sa mi fii , o sa imi dai un semn , sa putem comunica si dincolo de moarte , sa o putem sfida.Stii , astept si acum in fiecare zi un semn de la tine , tata.Mi-e greu sa cred ca ea a invins de data asta ,  si ca noi am pierdut.Iar daca nu va fi asa , stept ziua in care ne vom revedea ,  sa iti pot spune in sfirsit ce mult mi-ai lipsit.Cind am aflat acum opt ani , tot in Februarie , cit de grav bolnav erai ,  ti-am spus.... ramii cu MINE , tata!Acum , in noapte de Februarie , iti spun de dincolo de lumi....   ramii cu BINE ,  tata....Drum lin printre stele....