RAMII CU MINE,TATA!

              M-am trezit dintr-un vis.Un vis urit, a ceea ce a fost cindva realitate.Au trecut doi ani, in care am crezut ca lucrurile au intrat in normal,si ca tata e aici cu mine ,sanatos, si pregatit sa mearga mai departe.Si de fapt ,asa si este.Asteptam impreuna sarbatorile de iarna,colindul de leru-i ler cu mere si cozonaci,impodobim bradul si ascultam colindele strabune.Privim de la fereastra casutei noastre dragi, primii fulgi de nea din anul acesta,ce vin cu vorbe dragi de dincolo de timpuri.A mai trecut un an,s-a dus.... La multi ani, tata!Anul asta ai implinit saizeci de ani, din care treizeci si sase i-ai impartit si cu mine.Cu griji,cu bune si cu rele,tristeti si bucurii.Nu stiu  sa-mi imaginez cum ar fi fost acesti doi ani fara tine.Nu vreau, si nu sint pregatita sa ma gindesc.Stiu doar ca atunci,in spital,lumea mea de copil s-a prabusit,si mai stiu ca ,cineva, acolo sus, chiar te iubeste.Un control de rutina la medic-lucru firesc pentru mine mai ales de la o anumita virsta-a pus capat unei fericiri puerile.Dupa un an de insistente, ma bucur acum ca m-ai ascultat.Iti amintesti:"Hai mai tata sa mergem sa vedem si noi cum e cu sanatatea ta.De la o virsta ar trebui sa vezi cam pe unde te afli!",iar tu imi raspundeai rizind :"Ce vrei mai copile,omul trebuie sa moara din ceva.Ai vazut tu mort sanatos?".Rideai strengar de grijile mele parca nejustificate.Si-ntr-un final ,am mers la doctor.Inchid ochii ,si vad si acum ca prin vis: tu,asezat pe pat,doctorita  linga tine cu sonda ecografica pe inima ta.Te uitai in tavan, si te gindeai probabil ce cauti acolo,cind acasa te asteptau treburi importante de facut.Eu te priveam zimbind,chiar daca ceva in sufletul meu imi spunea ca mai tirziu am sa pling,pina cind....."Tatal dumneavoastra a suferit un infart."Am ramas atunci cu zimbetul impietrit pe buze.A fost prima data in viata mea cind am simtit ca realmente pamintul imi fuge de sub picioare ,si ca peretii se apropie din ce in ce mai mult de mine ,pina se prabusesc si cad.Simteam cum ma scurg,si-am cautat un punct de sprijin.M-am tinut de peretele rece pe care il simteam ca se-nvirte odata cu mine.Imi venea sa urlu,sa trintesc,sa bat pe toata lumea.Mi-am retinut lacrimile, si am inceput sa tremur din toate incheieturile.Nu faceam decit sa te privesc,cu zimbetul impietrit pe fata,incercind sa nu te sperii si mai tare,sa-ti spun din priviri ca totul va fi bine,si ca o sa trecem cu bine si peste asta.Dar lucrurile nu au fost asa.Nu aveam energia, puterea si curajul sa te sustin.Atunci,acolo ,s-a intimplat ca lucrurile sa stea invers,ca stelele sa se aseze altfel decit mi-am inchipuit,iar transferul de energie sa se produca in sens invers,de la tine spre mine.Mi-ai dat curaj,ai zimbit mirat de vestea aflata,usor neincrezator dealtfel,si mi-ai spu din priviri: ramin cu tine,tata.Te vedeam fragil,orice miscare de-a ta rasucea cutitul in rana unei temeri neintelese inca.Am iesit din cabinet ,si nu am avut puterea sa pling.Imi repetam in gind un verdict prea dur pentru mine.Au urmat internari,investigatii,drumuri,incurajari ,gustul amar al unui om invins de soarta.Am realizat atunci cum vieti se schimba intr-o secunda,cum  in secunde se schimba zimbetul in plins.La finalul celor trei zile de durere si chin,o noua veste covirsitoare avea sa ne darime si ultimul licar de speranta.Parca nu era de ajuns, a venit si nesansa celei de-a doua boli crunte.Parafa pusa pe buletinul de analize imi confirma indoiala unui cosmar.Nu stiam daca,cum ,si cind sa-ti spun.M-am asezat pe treptele spitalului si-am inceput sa pling.Simteam cum lumea mea se darima,cum visul meu de fericire devine un cosmar din care nu cred ca ma voi trezi vreodata.M-am gindit atunci la tine,la visul tau abia implinit,acela de a-ti lua o casuta la tara cind ai sa iesi la pensie,unde sa fii linistit.Mai ai atitea lucriuri de facut,tata!Inca nu ai construit-o dupa placul tau,inca nu ai vazut de la fereastra casei tale  pasarile ciripind la geam,soarele rasarind de dupa dealuri,iarba crescuta plina de roua,latratul ciinilor in bucium de seara,prima ninsoare,primul colind,primul nepot si nici pe mine sosindu-ti in prag.M-am ridicat, si in racoarea diminetii de primavara,ti-am spus de dincolo de veacuri : ramii cu mine ,tata.Mai ai atitea lucruri de facut!Am luptam impreuna,inima linga inima,iar tata este bine.Acum, dupa atita timp,cunosc din nou fericirea copilului cu parinti,bucuria unei familii complete si fericite.Un intreg pe care nici timpul, nici viata nu-l va face sa stea in loc.Vin si trec sarbatori,necazuri,bucurii,tristeti si impliniri,iar tata e in poarta casei dragi petrecindu-ma pe mine.Infloresc si desfrunzesc copacii,zumzaie albinele,latra ciinii pe dealuri,si tata e acasa-n prag.Se zice,si acum cred, ca Dumnezeu nu iti poate da mai mult decit poti duce,iar daca umerii tai drepti ca falnicii stejari nu s-au lasat sub povara girbovita a anilor ce-au trecut,vin si iti spun din nou: ramii cu mine ,tata.Ramii sa ne certi ca apoi sa ne si ierti,ramii sa sfidam timpul respectind anii ce vin si ce trec,ramii sa vorbim despre azi si despre miine,ramii sa-mi dai curajul sa merg mai departe,ramii cu  mine,cu mama, cu noi toti.

CE MAI FACI,MAMA?

              Astazi, m-am certat cu mama.Am inchis telefonul suparata,necajita,neinteleasa, cu un sentiment de neputinta in fata gestului meu deja tardiv.Am inceput sa pling, de ciuda pe care am simtit-o, realizind ca-n toata viata mea,dar si a ei cu mine,e drept, doar eu ma cert cu mama.Nu tin minte ca lucrurile sa stea cumva invers,nu tin minte sa-mi fi spus vreodata ceva urit,jignitor,demoralizator.A fost acolo de cind ma stiu pe lumea asta,la greu,la suferinta,la boala,la necaz.Lucrurile bune am ales intimplator sau nu,constient sau mai putin constient, sa le impart cu altii, pe care cu indirjire i-am numit in fata ei in momentele in care voia sa ma protejeze ,prietenii mei.Am uitat multe legate de ea,de prietenia noastra,am neglijat-o,parasit-o ,poate in momente cind i-a fost mai greu.Au fost clipe in care neputinta mea mi s-a parut o povara.Realizez ca sint pe lume datorita ei,ca respir, ca ma misc,ca exist,ca sint om ,ca iubesc,ca traiesc, pentru ca atunci,demult,poate cind era fericita,frumoasa, implinita,poate cind voia sa traiasca singura egoismul tineretii si al implinirii ,am aparut eu.Si nu numai ca am aparut, dar ea a spus da,vreau sa am acest copil.Sintem sortiti sa venim pe lume ca o implinire a iubirii parintilor nostri.A vegheat la capul meu cind eram bolnava,trista,suparata,a fost acolo cind totul in jurul meu simteam ca se prabuseste,cind eram obosita ,lipsita de vlaga si puteri,a fost stilpul meu de sprijin pentru tot ce era mai greu si mai urit in viata.M-a invatat sa ma ridic de fiecare data,a sters lacrimi,a defrisat poteci pe care eu merg astazi poate mai usor pentru ca ea a vrut sa traiesc,sa simt,sa particip alaturi de cine aleg eu la frumusetea vietii.Mi-a dat aripi si tot ea mi le-a oblojit cind viata mi-a aratat ca trebuie sa lupti.M-a dus de mina la scoala in prima mea zi si dupa,m-a invatat sa scriu, sa citesc,mi-a spus repetat si explicat ce inseamna sa fii om.A plins cind am iubit prima data alaturi de mine de fericire, de tristete sau poate ca a realizat ca omul mic de linga ea isi ia zborul.M-am inversunat in fata vietii si ea mi-a spus ca e pacat,ca viata e numai una si trebuie traita cu bune si cu rele,ca florile vor mirosi frumos si miine,ca pasarile vor zbura la fel,ca soarele va rasari din nou ,ca supararile sint trecatoare si nu merita sa le dam" sansa" sa ne ia bucuria din viata noastra unica.M-a facut sa vad,sa inteleg ca timpul este ceva ireversibil,efemer,si trebuie sa fim egoisti,sa stim sa ne oferim momente magice.Parul meu a crescut din rasfirarea degetelor ei,ochii mei sint oglinda sufletului sculptat de ea,trupul meu este plamadirea dragostei ei pentru mine.M-a invatat sa fiu mindra de ceea ce sint,sa cladesc palate de ginduri si vise frumoase,ce vor deveni cindva temelia vietii mele de om pe acest pamint.Au trecut ani,si realizez ca mama este tot acolo in spatele meu veghind cu aceeasi grija.Daca sint bine,daca sint fericita,obosita,daca am ce sa maninc,daca imi lipseste ceva.Acum am de toate,sint bine ,fericita,iar gindul meu se indreapta catre tine mama.catre tot ce am gresit voit sau nevoit in fata ta.M-as uri pentru tot ce ti-am facut,pentru ca nu am fost acolo,pentru ca nu ti-am sters lacrima,pentru ca nu te-am plimbat destul,pentru ca nu te-am inteles cind trebuia,.....pentru multe.Dar,nu-mi permit sa pling,caci tu mi-ai spus ca e pacat,ca-n viata trebuie sa avem doar lacrimi de bucurie,ca-i un razboi din care trebuie sa iesim neaparat invingatori.Si vin atunci si te intreb:ce mai faci mama?esti bine?Iti multumesc ca inca existi in viata mea.