CIND PRIETENII DEVIN PRIETENII PRIETENILOR MEI

 Ne-am revazut accidental dupa un timp la invitatia  unui prieten comun.Nu ne-am privit ,nu am vorbit, nu am putut respira aproape acelasi aer.Voci exagerate,gesturi exacerbate,ipocrizie,birfa si multa minciuna.Cam asta ramesese din prietenia noastra.Visam sa avem acelasi drum,si sub promisiunea nerostita a unui viitor aproape stiut numai de noi,,visam sa avem copii pe care sa-i crestem impreuna,sa nu ne certam niciodata, sa fim.... prieteni.Am trecut prin multe umar la umar,lacrima linga lacrima,suferinta linga suferinta.Parca ne-am cunoscut numai pentru rau,sau poate a coincis apropierea noastra cu o perioada grea si nefericita din viata mea.Ne-am fost alaturi,ne-am apreciat,ne-am respectat.Au fost clipe,momente,frumoase.Am mers pe acelasi drum la bine si la rau.Prietenia noastra devenise ca o mare familie,cu bune si rele, cu tristeti si bucurii.Ne-am facut treptat alti prieteni pe care i-am integrat in iesirile noastre dar niciodata in vietile si intimitatile noastre.Eram unici,aproape ne stiam pe de rost.Orice gest,orice grimasa, orice cuvint aproape inca nerostit.Voiam sa fim noi si numai noi.Aveam senzatia ca nimeni nu mai poate intra in cercul nostru inchis in urma cu mult timp.Minteam ,ne ascundeam,ca sa ne putem pastra timpul nostru doar pentru noi.Pina cind a inceput furtuna.Nu stiu nici azi cind ,unde ,cum s-a strins atita ura.Ne-am transformat in dusmani.Fara sa ne spunem prea multe cuvinte,fara explicatii,fara regrete,treptat am invatat sa ne ignoram,sa ne inlocuim unii pe altii cu oameni care pina atunci ne erau decit piedici.Am un gust amar si-un sentiment de tradare.Intrebari ce-mi macina mintea care niciodata nu-si vor gasi raspunsul.Poate am gresit noi,poate ei,poate asta inseamna o prietenie.Sau poate doar eu am vazut lucrurile asa.Sint un om al loialitatii,fidelitatii si adevarului.Cred cu ardoare si acum ca in Univers exista un echilibru, un alfa si-un omega,un inceput si un sfirsit.Ma doare sufletul,mintea, si trupul.Am obosit sa ma cert cu mine,sa-mi spun ca nu e drept, sa-mi caut vine pe care nu le am.Se spune ca in viata primesti ceea ce dai,dar nu ,nu este-asa.In viata faci bine si primesti rau,spui adevarul si esti mintit,ai curaj si imediat esti strivit in picioare.Realizez ca nu mai exista prieteni,locul lor este luat de o societate de larg consum de suflete si sentimente.Acum sint bine,doar uneori realizez ca am avut cindva niste prieteni care au devenit treptat prietenii prietenilor mei.