miercuri, 28 noiembrie 2012

ARTA DE A FI FEMEIE



      Traim intr-o lume nebuna,nebuna,nebuna..O lume a barbatilor,unde femeile nu au ce cauta,decit ca dulci companioane pe drumul sinuos al vietii,asta daca nu cumva sintem destul de capabile sa vedem ce puteri magice si neobisnuite zac in noi,si sa ne vedem cuminti de drumul trasat care se numeste soarta.Avem taria,puterea si ambitia de a trece peste toate,psihologic sintem capabile sa renastem din propria cenusa ca pasarea phoenix.Si stau si ma intreb ce se petrece cu creierasul nostru cind intr-adevar ne indragostim?Ce amalgamuri de elixiruri ne inunda incit uitam sa mai fim noi?Cum ne putem transforma din independente si puternice in marionete cu ate prost manevrate ca la un veritabil teatru de papusi?Sintem ultimele care mai contam,ultimele pe care mai dam doi bani.Pentru ca inaintea noastra vine El.Pentru el stim sa ne prostim-daca nu cumva este posedat de vreo inteligenta extraterestra.Ne ascundem calitati,nu trebuie sa fim nici prea prea nici foarte foarte.Daca este baiat destept,ne apucam sa citim, sa rasfoim reviste de tehnica si imaginatie,sa ne documentam despre ce mai este nou in meseria lui uitind de-a noastra, sa vizionam filme pe care nici in cel mai negru cosmar al vietii nu credeam ca o sa le vedem vreodata.Brusc,interesul lui devine si interesul nostru.Ne stilcim picioarele in incaltari incomode, joase sau inalte, cum or fi ele numai la moda sa fie,ne incorsetam trupurile ,ne machiem fetele si pornim la atac.Sa impresionam,sa aratam ca sintem cele mai ce.Dimineata,pazim ceasul sa nu sune nici prea strident,dar nici prea incet ca nu cumva sa nu-l auzim si sa ratam ocazia de-ai demonstra ce fete bune si capabile sintem la bucatarie,bineinteles dupa ce am aruncat vreo zece oua scorojite ca sa iasa unul cum trebuie.El se trezeste multumit,fericit ca a gasit in continuare o "mamica", -e-adevarat cu mult mai tinara decit cea naturala -care sa aiba grija de el,iar daca avem noroc sintem chiar catalogate ca acceptabile.Urmeaza apoi renuntarea la tot ce ne-a placut cindva,pentru ca acum sintem "cuplate"nu?,deci multumite,iar toate aceste nimicuri ce ne faceau cindva fericite,sint poate prea feminine si prea plictisitoare pentru un "barbat."Suportam cu stoicism si cu o mindrie ascunsa iesirile lui de misoginism,pentru ca ne credem unice in inima sa,si fiind asa de pretentios,daca a mai petrecut inca o zi cu noi,cind toate celelalte nu sint bune de nimic,pline de defecte si mult prea cochete,ne dam chiar un premiu ca inca sintem la bratul sau.Urmeaza cucerirea celei de a doua redute:familia.Tot a lui bineinteles,nu de alta dar a noastra oricum il iubeste. Prost, destept, urit, frumos, numai noua sa ne fie bine.Ne pregatim saptamini intregi si trecem prin furcile caudine,doar doar o sa fim pe plac familiei.Incepind de la cadoul de prima vizita la parinti-cind se stie ca de preferat ar fi sa o impresionam pe mama,aceasta fiinta sublima ce l-a adus pe lume,l-a hranit la pieptul ei,si acum vii tu scorpie nenorocita sa i-l furi si baga-ti mintile-n cap ca indiferent ce ai face nu ai cum s-o dai pe spate-si continuind cu imbracamintea care sa nu fie nici de maica nici de taica,nici de seara nici de zi ,nici prea lunga nici prea scurta,dar suficient de sexi ca tatal lui sa poata spune ca "mda,e draguta".Bunici,frati,surori,unchi,matusi nu stim cum facem dar ne dam peste cap si ne fabricam cite un caracter pe placul fiecaruia.Presupunind ca trecem toate aceste etape cu bine,epuizate ajungem la stadiul in care devenim de la dragute interesante,si poate sintem premiate cu locul intii cu coronita.Pardon,cu verigheta de aur pe inelarul prea subtirel al miinii stingi,pierzind destule kilograme in goana dupa impresii,cit sa aratam ca muma padurii din povestile de groaza ale copilariei.Nu conteaza ce urmeaza dupa,ce draconic se schimba din Fat Frumos in zmeu, cum toate femeile urite de odinioara devin adevarate zine doar pentru ca sint ale altora,noi traim hranindu-ne cu gindul ca ne-am casatorit din dragoste.Daca am avea un pic de creieras in capul nostru sec macar in ultimul ceas,ne-am trezi si ne-am da seama ca da,ne-am casatorit din dragostea noastra nu si a lui,ca s-a intimplat doar pentru ca am fost acolo, si am avut ghinionul sa corespundem din anumite puncte de vedere.Deci,cum spuneam....ce bine de-am avea un ghid despre arta de a fi femeie,strict pentru noi si nu si pentru ei.