PENTRU COPILUL DIN MINE

                 Traiesc una din diminetile morocanoase cind nu am nici un fel de dispozitie de a ma da jos din pat sau de a conversa politicos la cafele.Ma ajuta ce-i drept si vremea ploioasa,noroioasa si posomorita de-afara.M-am gindit sa lenevesc toata ziua in pat cum n-am mai facut-o de mult ,si sa-mi iau portia binemeritata de odihna dupa noptile albe din ultimul timp,dar fiind o persoana activa gindul asta imi suna un pic a depresie si melancolie. Mi-am pus mintea la contributie si m-am intrebat ce as putea face sa pot fabrica o zi draguta de weekend.Ma urasc pentru plictiseala si vaicareala diminetii de azi,pentru ca m-am trezit cu fata la cearceaf,pentru ingrozitoarea raceala ce m-a lovit tocmai acum,asa ca mi-am facut kfeaua  si am sunat-o pe mama sa ma vaiet un pic.O idee mi-a lovit mintea si spiritul zbuciumat si m-a facut sa ma mobilizez:ce-ar fi daca as face ceva pentru copilul din mine pe care in ultimul timp l-am cam neglijat?M-am imbracat,mi-am luat kfeaua cu mine si am plecat spre ai mei.Le-am povestit ce zi proasta am,cit sint de bolnava si plictisita, drept pentru care vreau sa fac curat in pod, sa string toate lucrurile si jucariile pe care ei le pastrau din copilaria mea,si sa le duc unor copii care au inca nevoie de ele.Am ramas uimita sa vad cita bucurie s-a ivit in ochii lor,mai ales ca totdeauna m-au crescut sub povata de a darui si altora din ceea ce am.Am umplut imediat masina de lucrusoare,incaltaminte,perdele,jucarii,carti si creioane colorate si am plecat spre orfelinatul din oraselul apropiat.Am oprit pe drum la o cofetarie si am cumparat fructe si prajituri.Imediat ce am ajuns, ziua mea care incepuse sa se schimbe, deja a devenit brusc una minunata.Copii de toate virstele roiau in jurul nostru privindu-ne ca pe adevarati Mosi Craciuni,chiote de veselie si minute calde m-au imbratisat,buze dulci de ciocolata si miros de portocale mi-au sarutat obrajii,si ,atunci acolo,in aceasta zi mohorita de februarie,am  trait din nou Craciunul si bucuria de a darui.Ne-am jucat impreuna,am colorat,le-am citit povesti,le-am spus cum au prieteni in alte locuri din tara care se gindesc la ei,am scris scrisori imaginare,am cintat,am dansat,am mincat prajituri,am trait pentru o zi intr-o lume de poveste.Am inteles ca orfan nu esti atunci cind nu ai linga tine bucuria prezentei parintilor,si orfani devenim cu totii uneori,inchisi in lumea noastra limitata,in care zilele trec la fel, fara trecut sau viitor, in care conteaza doar prezentul,cind nu stim sa ne mai bucuram de lucruri simple,de-o floare , un zimbet,de mirosul anotimpului de-afara,cind lucrurile devin doar simple etichete,cind oamenii din jurul nostru sint incadrati pentru noi in acest cuvint de masa ce se cheama socializare.Mintim atit de mult ca sintem fericiti,incit uitam si cine sintem  cu adevarat.Urim atit de usor si de profund incit iubirea e clasata deseori la lucruri ieftine si expirate.Nu mai avem timp sa ridem,sa le acordam celor din jurul nostru prea mici sau poate pea batrini rabdare,nu mai sintem capabili sa deosebim albul de negru,minciuna de adevar,binele de rau.Totul in jur este gri si ne amagim constant ca traim intr-0 lume minunata.Cind am daruit ultima data ceva din suflet,cind am facut ultima data un gest care sa ne umple inima de bucurie,cind am intins ultima data o floare?Traim in era vitezei,a uniformizarii, cind sentimentele exprimate in cuvinte ca "te rog","te iubesc","imi pare rau" si "iarta-ma" au devenit sintagme de catalog.Deaceea, astazi, am invatat din nou sa arat oamenilor din jur ca ii iubesc,am invatat ca nu lucrurile ce ne inconjoara sint importante,ca drumul si mediul in care traim ni-l alegem singuri,ca fericirea exista neconditionat,si-am invatat din nou sa daruiesc.Am trezit copilul din mine si am fost uimita sa vad ca el traieste intr-un ungher al sufletului meu si nu moare niciodata.Seara, am plecat cu promisiunea nerostita de a reveni  in fiecare an, fiind Mos Craciunul acelor inimi curate si nevinovate de copii.Am iesit afara, si am simtit din nou mirosul de iarna netrecuta inca. Am privit pe geam minunea risetelor din casa de copii si sinceritatea debordanta a fericirii de pe chipul lor.Mi-am sters lacrimile de neputinta,m-am urit ca mi-am permis sa am si zile proaste,ca n-am mai privit dimineata aceea ca pe un inceput sau ca pe o trezire la viata.Am strins la piept desenele lor cu,zine,casute,brazi si fulgi de nea ,si tirziu ,in noapte, le-am incadrat frumos intr-o rama pe peretele din dormitorul meu.Am scris si un  titlu, cu litere decupate de minutele calde ce le-am sarutat,si l-am lipit linga, frumos,cum stiam eu ca exista in expozitiile de arta in care mergeam copil fiind la rindu-mi cu parintii mei.Se numeste "pentru copilul din mine",ca sa nu uit vreodata ca la temelia formarii mele ca om sta un copil,care printr-un mare noroc al sortii are inca parinti.Intre ei si noi se afla un zid gros si greu ,al ignorantei si neputintei noastre,un zid care intr-o zi sper sa cada,si sa privim curajosi in interiorul nostru aflind cine sintem cu adevarat.