MI-E DOR....

                                  Miercuri,7 Martie 2012



Mi-e dor de tot si de toate.Dar,cel mai tare mi-e dor de primavara copilariei mele.De diminetile ivite in tril de pasarele,ciripind nelinistite la geam,de soarele ce-mi mingiia fata in asternuturile molcome,proaspete, frumos mirositoare,de glasul blind,desteptator al mamei, de susotitul tatei de pe hol,de acel"ce faci Prislea ,te-ai trezit?",de dojeni,sfaturi,miros de ghiocei,toporasi,zambile,frezii,de racoarea blinda, de susurul apei,de ....tot.Dar,cel mai tare imi este dor de copilaria din orasul meu natal:de strazi,de oameni care au fost si nu mai sint,de copaci,de fapte,de timpul de a gindi si a visa,de tineretea parintilor mei.Mi-e dor de toti si de toate.Simt si acum,la 36 de ani,aroma plecarilor in oras cu mama din sfirsiturile de saptamina,alcumparaturilor,bucatariei,gatitului,pasii spre casa greoi, ca niste furnicute,glasul tatalui meu cintind,simt caldura caminului meu.Si acum,mi-e dor sa merg in piata,pe jos in tirgul din orasul adoptat cu 5 ani in urma.Respir necontenit o primavara vesnica.Poate eu,poate sufletul meu,poate tot ce visez si gindesc e gresit pentru timpurile si vremurile pe care le traim.Dar daca tot ce inseamna frumos e gresit,invechit si demodat,atunci eu sint cea mai demodata si vinovata fiinta ce iubeste frumosul.Propun o condamnare vesnica la viata din trecut.