CE MAI FACI,MAMA?

              Astazi, m-am certat cu mama.Am inchis telefonul suparata,necajita,neinteleasa, cu un sentiment de neputinta in fata gestului meu deja tardiv.Am inceput sa pling, de ciuda pe care am simtit-o, realizind ca-n toata viata mea,dar si a ei cu mine,e drept, doar eu ma cert cu mama.Nu tin minte ca lucrurile sa stea cumva invers,nu tin minte sa-mi fi spus vreodata ceva urit,jignitor,demoralizator.A fost acolo de cind ma stiu pe lumea asta,la greu,la suferinta,la boala,la necaz.Lucrurile bune am ales intimplator sau nu,constient sau mai putin constient, sa le impart cu altii, pe care cu indirjire i-am numit in fata ei in momentele in care voia sa ma protejeze ,prietenii mei.Am uitat multe legate de ea,de prietenia noastra,am neglijat-o,parasit-o ,poate in momente cind i-a fost mai greu.Au fost clipe in care neputinta mea mi s-a parut o povara.Realizez ca sint pe lume datorita ei,ca respir, ca ma misc,ca exist,ca sint om ,ca iubesc,ca traiesc, pentru ca atunci,demult,poate cind era fericita,frumoasa, implinita,poate cind voia sa traiasca singura egoismul tineretii si al implinirii ,am aparut eu.Si nu numai ca am aparut, dar ea a spus da,vreau sa am acest copil.Sintem sortiti sa venim pe lume ca o implinire a iubirii parintilor nostri.A vegheat la capul meu cind eram bolnava,trista,suparata,a fost acolo cind totul in jurul meu simteam ca se prabuseste,cind eram obosita ,lipsita de vlaga si puteri,a fost stilpul meu de sprijin pentru tot ce era mai greu si mai urit in viata.M-a invatat sa ma ridic de fiecare data,a sters lacrimi,a defrisat poteci pe care eu merg astazi poate mai usor pentru ca ea a vrut sa traiesc,sa simt,sa particip alaturi de cine aleg eu la frumusetea vietii.Mi-a dat aripi si tot ea mi le-a oblojit cind viata mi-a aratat ca trebuie sa lupti.M-a dus de mina la scoala in prima mea zi si dupa,m-a invatat sa scriu, sa citesc,mi-a spus repetat si explicat ce inseamna sa fii om.A plins cind am iubit prima data alaturi de mine de fericire, de tristete sau poate ca a realizat ca omul mic de linga ea isi ia zborul.M-am inversunat in fata vietii si ea mi-a spus ca e pacat,ca viata e numai una si trebuie traita cu bune si cu rele,ca florile vor mirosi frumos si miine,ca pasarile vor zbura la fel,ca soarele va rasari din nou ,ca supararile sint trecatoare si nu merita sa le dam" sansa" sa ne ia bucuria din viata noastra unica.M-a facut sa vad,sa inteleg ca timpul este ceva ireversibil,efemer,si trebuie sa fim egoisti,sa stim sa ne oferim momente magice.Parul meu a crescut din rasfirarea degetelor ei,ochii mei sint oglinda sufletului sculptat de ea,trupul meu este plamadirea dragostei ei pentru mine.M-a invatat sa fiu mindra de ceea ce sint,sa cladesc palate de ginduri si vise frumoase,ce vor deveni cindva temelia vietii mele de om pe acest pamint.Au trecut ani,si realizez ca mama este tot acolo in spatele meu veghind cu aceeasi grija.Daca sint bine,daca sint fericita,obosita,daca am ce sa maninc,daca imi lipseste ceva.Acum am de toate,sint bine ,fericita,iar gindul meu se indreapta catre tine mama.catre tot ce am gresit voit sau nevoit in fata ta.M-as uri pentru tot ce ti-am facut,pentru ca nu am fost acolo,pentru ca nu ti-am sters lacrima,pentru ca nu te-am plimbat destul,pentru ca nu te-am inteles cind trebuia,.....pentru multe.Dar,nu-mi permit sa pling,caci tu mi-ai spus ca e pacat,ca-n viata trebuie sa avem doar lacrimi de bucurie,ca-i un razboi din care trebuie sa iesim neaparat invingatori.Si vin atunci si te intreb:ce mai faci mama?esti bine?Iti multumesc ca inca existi in viata mea.